Acţiune de ecologizare a câmpului din apropierea bisericuţei.

Bravoooo, copii! Sâmbăta aceasta după cateheză, copiii prezenţi, au curăţit câmpul din apropierea bisericuţei. Au adunat peste 10 saci mari de gunoi. HAIDEŢI, SĂ FIM MAI ATENŢI CU CREAŢIA LUI DUMNEZEU!

O sută de ani de la unirea Basarabiei cu patria-mamă

Sărbătorim astăzi, 27 martie 2018, un veac de la primul eveniment care a dat startul Marii Uniri: adoptarea de către Sfatul Țării de la Chișinău a Declarației de Unire a Basarabiei cu România... În istoria omenirii sunt momente în care pare că intervenția divină este mai prezentă ca oricând. Cu siguranță, anul 1918 se poate înscrie într-un astfel de registru, căci nu te poți raporta altfel la vremea în care popoarele Europei și-au trăit propriile istorii la extreme, de la agonie la extaz și invers. Pentru români, mersul implacabil al istoriei anului 1918 a părut marcat de acest registru al balansului între agonia înfrângerii, parafată prin pacea umilitoare de la Buftea-București din 24 aprilie/7 mai 1918, și bucuria unirii tuturor românilor aflați până la acel moment în granițele unor imperii care s-au prăbușit, rând pe rând, precum efemerele castele de nisip. Răpit în anul 1812 din trupul Moldovei marilor voievozi, pământul dintre Prut și Nistru, cunoscut sub numele de Basarabia, și-a trăit timp de un secol marea dramă a dezrădăcinării, a robiei babilonice, precum popoarele biblice. Rusificarea, ruperea de cultura și limba română, dislocarea oamenilor din satele lor și trimiterea în zone uitate de lume din uriașul imperiu al țarilor au fost doar câteva dintre efectele actului de la 1812. Basarabia și-a trăit cumva o istorie paradoxală, căci tocmai în secolul naționalităților, când popoarele Europei se trezeau la libertate și își afirmau propria identitate și își cereau drepturile, românii de aici erau obligați să trăiască în afara istoriei și, fapt grav, legăturile cu România, cu românii de dincolo de Prut erau interzise și aspru pedepsite. În plus, țarismul le-a indus falsa idee că ei sunt moldoveni, că formează un popor aparte, distinct de poporul român, teorie preluată ulterior și de sovietici și vehiculată și astăzi în spațiul public. Izbucnirea Primului Război Mondial a fost momentul care a produs o ruptură a acestei situații umilitoare. Peste 300.000 de basarabeni au fost înrolați în armata țaristă și trimiși să lupte pe front. Aici ei s-au întâlnit cu ceilalți români - cu ardelenii în Galiția, în Ucraina, cu muntenii și moldovenii pe frontul românesc din Moldova. Toți acești soldați basarabeni au realizat, dintr-odată, că erau parte a aceluiași popor, că vorbeau aceeași limbă, iar vălul indus conștiințelor de imperiul țarist s-a ridicat. După trei ani de război, Rusia a intrat într-o criză, iar cele două revoluții declanșate în anul 1917 au generat prăbușirea imperiului. Ideile autodeterminării puternic afirmate în acei ani au prins contur și în spațiul basarabean. Anul 1917 a găsit intelectualitatea românească de aici pendulând între o iluzorie participare la revoluția de sorginte bolșevică și participarea la propria-i revoluție, aceea a trezirii conștiinței națio­nale și a ruperii de spațiul și ideologia rusă a lumii lui Lenin și Troțki. Basarabia și-a trăit, în anul 1917, momentul genezei mișcării unioniste, care s-a derulat încet și greoi, stropit cu sângele unor adevărați martiri ce au plătit cu prețul vieții crezul lor, iar Simeon Murafa, unionistul ucis de bol­șevici în luna august a aceluiași an, este un exemplu relevant în acest sens. Înființarea Partidului Național Moldovenesc, în aprilie 1917, a fost, fără îndoială, primul pas însemnat al trezirii vocii sângelui, căci numai printr-un partid politic mișcarea națională românească din Basarabia putea să-și atingă obiectivele. Următorii pași au fost cei ai congreselor în care cele mai importante categorii sociale s-au întâlnit și au decis adeziunea la ideile naționale: învă­țătorii, preoții și soldații. În tot acest timp, prezența ardelenilor în spațiul basarabean s-a dovedit a fi fost una de bun augur, căci ardelenii le-au fost „învățători și profesori” ai trezirii conștiinței naționale românești, ai crezului că și basarabenii sunt parte integrantă a poporului român. Decisiv a fost finalul anului 1917 când în Basarabia a fost creat Sfatul Țării, organul legis­lativ care a dat o formă juridică aspirațiilor naționale, în momentul în care a decis crearea Republicii Democratice Federative Moldovene. Practic, basarabenii își porneau revoluția lor, afirmându-și dorința de a merge pe alt drum decât cel spre care Rusia era mânată de bolșevici. Haosul provocat de trupele fostei armate imperiale care, contaminate de bolșevism, la întoarcerea de pe frontul din Moldova s-au oprit în Basarabia pentru a instaura ceea ce ei numeau ordinea revoluționară, în fapt dezordinea și jaful teritoriului locuit în majoritate de români. Pentru bolșe­vici dorința românilor basarabeni era de neînțeles, deși revoluția vorbea de dreptul legitim al popoarelor la autodeterminare, în fapt, „revoluționarii lumii noi” perpetuau ideile defunctului imperiu. Era o prefigurare a dictaturii și asupririi popoarelor de la Urali la Vladivostok care avea să se petreacă în vremea existenței URSS. Din aceste motive, în permanență, membrii Sfatului Țării au stat sub teroarea amenințării bolșevice și numai intervenția armatei române a pus capăt crimelor, jafurilor și abuzurilor bandelor bolșevice.

În anul 1918, într-o zi simbolică, 24 ianuarie, Republica Moldovenească și-a proclamat in­dependența, acesta fiind primul mare pas pe drumul spre Unirea cu România. Este momentul în care se pune cu pregnanță în dezbatere ideea unirii. De o parte sunt reprezentanții unirii necon­diționate, de alta sunt cei ne­hotărâți, dar și cei care se opun. Ziua de 27 martie 1918 a rămas în istorie ca zi a Unirii. Este, de fapt, preambulul care anunța, la sfârșitul anului, și Unirea celorlalte teritorii românești cu patria-mamă. Ședința solemnă a Sfatului Țării din 27 martie a rămas ca un moment memorabil al conștiinței naționale ro­mâ­nești. Relevante sunt vorbele rostite de Constantin Stere în acele clipe: „Gonit din Țara mea natală prin puterea oarbă a despotului țar, astăzi eu iar sunt adus aici prin voința poporului eliberat... În vieața omului, ca și a popoarelor întregi, momente așa de înălță­toare nu sunt multe... Astăzi noi proclamăm drepturile poporului suveran nu numai aci, în Basarabia, ci și drepturile tuturor fraților noștri, oriunde ar fi ei”. Actul Unirii a fost votat cu 86 de voturi pentru, 3 voturi au fost împotrivă, iar 36 de deputați s-au abținut de la vot. Ratificarea actului unirii s-a făcut de către Regele Ferdinand I la data de 9/22 aprilie, iar recunoașterea internațională a venit la 28 octombrie la Paris. Actul Unirii Basarabiei va rămâne pentru totdeauna în istorie legat de acțiunea unor perso­nalități precum C. Stere, P. Halippa, I. Inculeț, D. Ciugureanu, I. Buzdugan, Vasile Stroescu, Alexe Mateevici, Simeon Murafa. Alături de familia regală, de clasa politică a acelei epoci, „panteonul Unirii” se întregește cu jertfele soldaților români de pe fronturile Marelui Război, jertfe care au clădit România Mare. La o sută de ani de la acel moment astral al istoriei noastre, chiar dacă destinul ne găsește pe noi și pe frații noștri din Basarabia separați în două state, avem datoria de a onora așa cum se cuvine moștenirea noastră comună, jertfele înaintașilor și, mai ales, de a celebra România și istoria noastră în fiecare zi. Avem datoria ca prin munca noastră, prin eforturile noastre, să reușim să lăsăm o moștenire valoroasă urmașilor noștri, așa cum, la rândul său, generația de la 1918 ne-a lăsat nouă România unită. (preluare de pe: ziarullumina.ro)

Despre praznicele împărăteşti

" Postul este o şcoală a libertăţii de a folosi binele." P.F. Daniel

1.      Postul este o perioadă de luminare a sufletului şi de împodobire a lui cu prezenţa sfinţitoare a lui Dumnezeu.

---

2.      Acesta este rostul perioadei de post: lepădarea de cele ale întunericului, curăţirea de păcat care aduce întuneric în viaţa noastră şi luminarea sufletului cu acele arme care ne ajută să respingem ispitele păcatului.

---

3.      Postul este un discernământ al valorilor spirituale.

---

4.      Postul se săvârşeşte cu bucurie, nu cu întristare.

---

5.      Postirea ca dezlipire de lucrurile limitate şi trecătoare şi unire sau alipire a noastră de Dumnezeu cel nelimitat şi netrecător înseamnă începutul libertăţii noastre interioare.

---

6.      Numai când avem smerenie, pocăinţa, rugăciunea şi postul sunt folositoare.

---

7.      Postul este o şcoală a libertăţii de a folosi binele.

---

8.      Postim ca să putem iubi mai mult pe Dumnezeu şi pe semeni.

---

9.      Postul este timpul nevoinţelor duhovniceşti mai intense pentru a spori comorile din suflet.

---

10.  Vremea postului unit cu rugăciunea şi fapta bună este o perioadă de răstignire a patimilor egoiste prin asceză sau nevoinţă.

Sâmbăta, la bisericuţă

Alte cuvinte despre post ale P.F. Părinte Patriarh Daniel

1. Postul este o lucrare spirituală bineplăcută lui Dumnezeu, când se practică din iubire pentru El.

---

2. Dorim să ne hrănim cu iubirea Lui Dumnezeu mai mult decât cu darurile Lui materiale, limitate și trecătoare. De aceea, în timpul postului se diminuează cantitatea hranei materiale și sporește hrana spirituală. Citim mai des și mai mult Sfânta Scriptură, ne rugăm mai mult, ne spovedim mai des, eliberându-ne de un trecut apăsător, și ne împărtășim mai des.

---

3. Postul pacifică patimile egoiste, luminează mintea, sfinţeşte simţirile, schimbă atitudinea şi comportamentul faţă de oameni şi faţă de natură, înţelegându-le pe toate în lumina prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu.

---

4. Postul nu trebuie redus la o activitate exterioară, pentru a fi remarcat sau lăudat de oameni, ci trebuie practicat ca pe o faptă plăcută lui Dumnezeu, ca pe o dăruire de sine lui Dumnezeu şi ca detaşare de cele materiale pentru a se îmbogăţi spiritual.

---

5. Mai ales în acest post al Paştilor, credincioşii, prin înfrânare de la bucate şi de la păcate, prin rugăciune şi milostenie, răstignesc în ei patimile egoiste şi adună în suflet lumină de Înviere.

---

6. Sinceritatea în iubire, smerenie în relaţiile cu semenii, sârguinţă multă pentru bine, duh fierbinte în credinţă, slujire lui Dumnezeu, nu idolilor sau duhurilor rele, nădejde cu bucurie, răbdare în suferinţă, rugăciune stăruitoare, ospitalitate faţă de străini, toate aceste virtuţi sunt roade şi lumini ale înnoirii vieţii din şcoala postului adevărat unit cu rugăciunea şi fapta bună.

---

7. Postul, smerenia, rugăciunea şi iertarea pregătesc reconcilierea cu Dumnezeu şi cu oamenii şi sfinţirea vieţii.

---

8. Postul este armă de luptă împotriva ispitelor venite de la demoni.

---

9. Postul face rugăciunea mai smerită, iar rugăciunea smerită devine cea dintâi hrană a postitorului.

---

10. Prin postire noi dobândim prezenţa lucrătoare a lui Dumnezeu în noi ca iubire smerită, apoi o arătăm în jurul nostru prin cuvinte şi fapte, prin atitudine şi stări duhovniceşti, prin toată fiinţa noastră, prin sufletul şi trupul nostru.

Curtea Europeană a drepturilor omului de la Strasbourg: A declarat în unanimitate că „NU EXISTĂ NICI UN DREPT la CĂSĂTORIA HOMOSEXUALILOR”

Cea mai importantă instanță pentru drepturile omului din lume a declarat în unanimitate că „nu există nici un drept la căsătoria homosexualilor”, potrivit aparatorul.md. Cei 47 de judecători din cele 47 de țări ale Consiliului Europei, care alcătuiesc inima Curții de la Strasbourg (instanța de cele mai importante drepturi ale omului din lume), au emis o declarație de mare importanță, care a fost și este surprinzător neglijata pentru progresivismul informațional și zona sa de influență. De fapt, în unanimitate, toți 47 de judecători, au aprobat verdictul care spune că „nu există nici un drept la căsătoria homosexualilor. Avizul s-a bazat pe un număr nesfârșit de considerații filosofice și antropologice bazate pe ordinea naturală, bunul simț, rapoartele științifice și, bineînțeles, legea pozitivă. Această din urmă hotărâre s-a bazat în principal pe Articolul nr 12 din Convenția europeană a drepturilor omului. Acest articol este echivalent cu articolele tratatelor privind drepturile omului, ca și în cazul 17 al Pactului de San Jose și Nr. 23 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice. În rezoluția istorică, Tribunalul arată că noțiunea de familie include nu numai „conceptul tradițional al căsătoriei, și anume unirea dintre un bărbat și o femeie“ de asemenea, a spus că nu ar trebui să fie impusă obligația guvernelor de a deschide căsătoria cu persoane de același sex. „În ceea ce privește principiul nediscriminării, Curtea a adăugat, de asemenea, că nu există nici o astfel de discriminare, deoarece „Statele sunt libere să rezerve căsătoria doar cuplurilor heterosexuale.“ Acest tip de știri este ținut ascuns pentru că exită în prezent homosexuali cu funcţii înalte în lume, care nu vor ca oamenii să afle. Ar trebui informata toata lumea!!!

Primăvara se întorc păsărelele, noi le spunem, "bun venit"!