Biserica, păstrătoarea limbii române

Clik, pt. a mări

Păcătuiesc părinţii atunci când....

                                        

                       Dau copiilor voie să se joace oricând, oriunde şi cu oricine.

                       Îngăduie copiilor să privească la televizor neîncetat.

                 Nu-i învaţă pe copii să se roage, să postească, să umble la biserică şi celelalte, motivînd că “nu au timp”.

                      Nu îşi duc copiii la biserică, la mănăstiri, la spovedanie.

                    Le îngăduie să-şi petreacă timpul liber,  prea mult, la calculator, jocuri electronice, filme, teatre, concerte, circuri, carnavaluri, adunări sportive, cursuri de modă, fitness, karate.

                     Le îngăduie copiilor orice ţinută/tunsoare/limbaj/comportament, motivând să sunt copii şi “nu ştiu”.

                 Le permit copiilor anumite păcate, motivînd că “trebuie să ştie”, să fie “căliţi de mici” pentru “experienţa vieţii”.

                   Le permit copiilor să citească orice, să mănânce când şi ce vor, să doarmă oricât, să meargă oriunde vor, să fie “liberi” de orice program.

                                                                               preluare de pe : http://www.altarulathonit.com

  http://www.altarulathonit.com

                                 " În lumea credinţei, omul n-are nevoie să se orienteze spre multele 
                                    care ar putea să fie, ci numai spre una care este: spre DUMNEZEU."

                                                                              Max Picard

                            " Unde va merge cel ce va fugi de la faţa lui Dumnezeu ?
                                                                  Merge ba-ntr-o parte, ba în alta,
                                                  asemeni celui ce caută locul fugii sale..... 
                                                                Unde vei merge, unde vei fugi?
                                                             De vei fugi de El, fugi chiar la El.
                                            Fugi ca să I te înfăţişezi, nu ca să te ascunzi:
                                    căci nu poţi să te ascunzi, ci numai să te dezvălui. "  


                                                                                           Fericitul Augustin
                          

Prohodul Maicii Domnului

IMPORTANT

       TAINA SFÂNTULUI MASLU DE  DUMINICĂ, 13.08. ,  SE VA OFICIA DE LA ORA 19.30.   
        LUNI 14.08. DE LA ORA  19.30, O SĂ FACEM PROHODUL MAICII DOMNULUI.

Preasfanta Maica si Fecioara - versuri - Sf. Ioan Ioacob Hozevitul

Pururea fecioria Maicii Domnului

                                             -citatat din a doua cateheză-
                   

 „În Hristos, în nașterea Sa, prin venirea Sa în lume se naște o nouă umanitate, care nu se trage nici din trup și nici din robia noastră autoimpusă față de patimi, ci din Dumnezeu. Dumnezeu Însuși se logodește cu umanitatea în persoana celui mai sublim rod al Creației Sale: Preacurata Fecioară Maria. Și prin ea, prin credința și ascultarea ei, ni-L dă pe Fiul Său Cel Unul-Născut. Noul Adam intră în lume pentru a se uni cu noi și pentru a-l ridica pe întâiul Adam care nu a fost zidit de „natură”, ci de Dumnezeu. Aceasta ajungem să credem, cu cutremur și bucurie, în cazul în care credem în Hristos și, din acest motiv, atunci când Îl acceptăm pe El ca Dumnezeu și Mântuitor, recunoaștem și pururea fecioria Maicii Sale, prin care Duhul și Iubirea cuceresc materia și legile ei”. Alexandru Schmemann, Maica Domnului, trad. Cezar Login, Patmos, Cluj-Napoca, p. 18

ICOANA

                          - fragmente din prima cateheză a acestui Post-

Părintele profesor Ioan Bizău spune că: „fascinația pe care o provoacă astăzi icoana în cele mai diverse medii religioase și culturale este o dovadă elocventă a frumuseții și adevărului ei. (...) Este dorul profund al inimii după „frumusețea cea dintru început”, o frumusețe curată și autentică, singura care, așa cum spunea Dostoievski, poate salva lumea” (Pr.Ioan Bizău, Incursiuni în teologia și arta icoanei, p. 83).

„Pentru că unii ne hulesc că ne închinăm și cinstim icoana Mântuitorului și a Stăpânei noastre și încă și a celorlalți sfinți și slujitori ai lui Hristos, să audă că dintru început Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său. Pentru care motiv, oare, ne închinăm unii altora, dacă nu pentru motivul că suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu? După cum spune grăitorul de Dumnezeu Vasile, cel prea renumit în cele dumnezeiești, „cinstea adusă icoanei se îndreaptă spre originalul ei”( Sfântul Ioan Damaschinul, Dogmatica,trad.Pr.D.Fecioru, Ed.Scripta,București, p.176)