Sfânta şi marea zi de miercuri

Sfânta și Marea zi de Miercuri (săptămâna patimilor) [Femeia păcătoasă îi spală picioarele Mântuitorului] Ultima Liturghie de pocăinţă din Miercurea cea Mare este o încheiere şi pecetluire a întregii lucrări de pocăinţă a postului, arătându-ne ce minuni poate săvârşi ea când se lucrează şi câtă pagubă aduce când lipseşte. [Sărutul lui Iuda] Cumpăna celor două prăznuiri ale zilei: păcătoasa – uce­nicul Iuda, este răsturnată de pocăinţă. Păcătoasa se află în sta­rea cea mai de jos a căderii: desfrânarea, iar Iuda, în starea cea mai de cinste: ucenic al Stăpânului. Pe aceea, pocăinţa o ridică şi o face mironosiţă; pe acesta, lipsa ei, îl coboară la cea mai de jos cădere, îl face trădător şi-1 duce la spânzurătoare. Această răsturnare ne umple de teamă şi îngrijorare pentru mântuirea noastră, dar totodată şi de mare încredere şi nădejde, pentru puterea cea mare a pocăinţei, ce ne stă la îndemână. Dar să ne oprim mai stăruitor asupra acestora. Fariseii şi cărturarii, îndeosebi, şi poporul evreu în general, aveau credinţa că ei, ca popor ales şi chivernisitori ai Legii ce erau, erau destinaţi din oficiu să fie moştenitori ai împărăţiei cerurilor. Mântuitorul, în repetate rânduri, le-a arătat că această cre­dinţă este greşită. Pilda Vameşului şi a Fariseului arată tocmai aceasta: un păcătos şi un drept, prin poziţia şi prin faptele lor, îşi schimbă între ei locurile, prin poziţia lor sufletească. Vierii necredincioşi, deşi la început se bucură de încrederea Stăpânului viei, vor auzi hotărârea: „Se va lua împărăţia de la voi şi seva da neamului care va face roadele e” (Matei 21,43). Ucenicul şi păcătoasa, pomeniţi în Miercurea Sfântă, arată şi mai deplin acest lucru. Ucenicul cunoaşte mai bine ca oricine pe Domnul său: trăise ani de zile împreună, văzuse atâtea minuni, auzise atâtea învăţături minunate şi cu toate acestea, pentru că, s-a lăsat robit de iubirea de argint, a ajuns la pieire veşnică. Dimpotrivă, desfrânata cea înstrăinată de Dumnezeu adu­când cu mare căinţă lacrimi şi mir de mult preţ, devine miro­nosiţă şi pregăteşte spre îngropare pe Domnul, iar lucrul ei se va vesti în toată lumea spre pomenirea ei. (Mc. 14, 9). Slujba Utreniei ne pune mereu faţă în faţă cele două stări: ale ucenicului şi a păcătoasei; schimbarea cea bună adusă de pocăinţă şi căderea pricinuită de iubirea banilor. „Desfrânata a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe pi­cioarele Tale şi s-a vindecat cu puterea Ta de mirosul greu al răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, vânzându-Te pentru dragostea banilor, s-a amestecat cu noroiul” (sedealnă); sau: „Când aducea păcătoasa mirul, atunci s-a tocmit ucenicul cu cei fărădelege; aceea a cunoscut pe Stăpânul”, „iar acesta s-a despărţit de Stăpânul; aceea s-a slobozit, iar acesta s-a făcut rob vrăjmaşului; rea este lenevirea, mare este pocăinţa..”. Iar Casiana Monahia, în vestita Slavă a stihoavnei, ne arată aievea zbuciumul sufletesc şi tânguirea păcătoasei la picioarele Domnului: „Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se, a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând; Vai mie, că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa ple­căciune; ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Cine va cerceta mulţimea pă­catelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu, să nu mă treci cu vederea pe mine roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă”. Învăţătura veşnică ce rezultă din întâmplările acestei zile nu trebuie nici o clipă uitată. Ceea ce s-a întâmplat cu Israelul de altă dată, cu cărturarii şi preoţii săi, se poate întâmpla şi cu Israe­lul cel nou, cu creştinii şi cu slujitorii săi: preoţii şi monahii. Nu starea de a fi popor ales, creştin, preot etc., este mântuitoare, ci răspunsul la această chemare, faptele corespunzătoare chemării, starea lăuntrică, căinţa, smerenia. De aceea, Sf. Părinţi zic adesea: „Mai bine un păcătos smerit decât un drept mândru”. La sfârşitul postului, pomenirea păcătoasei şi a vânzării lui Iuda are un tâlc îndoit. Ne apropiem de Sfintele Paşti, după o îndelungată vreme de pregătire cu multe osteneli. Să nu fim fără de grijă; o nea­tenţie ne poate pierde toată agoniseala sufletului, ca ucenicului celui iubitor de argint. Tot aşa, cel împovărat cu multe şi înstrăinat de Dumnezeu, are şi el pricină de nădejde: o pocăinţă sinceră, din adâncul inimii şi cu lepădare de păcate, îl poate învrednici de iertare, ca pe păcătoasa, ceea ce căzuse în păcate multe. Cu frică şi cu nădejde deci, se lucrează mântuirea. Cu frică, pentru nestatornicia şi şubrezenia firii omeneşti, cu nădejde în puterea pocăinţei ce ne stă la îndemână şi în nemărginita milos­tivire a lui Dumnezeu, înaintea cărora nici un păcat nu rezistă. Şi Iuda putea fi iertat de se căia. Ne-o adevereşte păcătoasa cea de mulţi ani, care vărsând mir cu lacrimi „ s-a izbăvit de pute­rea răutăţilor” şi ne-o va arăta de asemenea şi celălalt ucenic, Petru, căruia, după întreita lepădare, lacrimile cele amare îi vor aduce iertare ca şi păcătoasei. Miercurea cea Mare este întunecată de târgul lui Iuda şi de hotărârea cărturarilor şi fariseilor de a ucide pe Domnul, precum o spune limpede troparul Ceasului VI din această zi: „Astăzi s-a adunat soborul cel viclean şi a gândit asupra Ta cele deşarte; astăzi Iuda, pentru tocmeala ce a făcut, şi-a arvunit spânzurare; iar Caiafa şi nevrând a mărturisit că unul pentru toţi a luat patima cea de bună voie, Izbăvitorul nostru…”. Pentru fapta atât de josnică a ucenicului şi a poporului iu­deu, care s-a lepădat de Mesia Cel atât de mult aşteptat, Bise­rica se va îndolia în toate miercurile din curgerea anului cu post şi cu întristare. Căci păcatul vânzării şi lepădării de Stăpânul nu s-a consumat cu moartea lui Iuda, ci se continuă peste veacuri şi apasă cu aceeaşi greutate şi asupra creştinilor. Fiindcă şi aceştia, ca şi poporul evreiesc, după ce s-au învrednicit de daru­rile cele mari ale Stăpânului: răscumpărarea, înfierea, cinstea de ucenic, târguiesc pe Domnul pe bani şi pe un preţ de nimic, adică pe grijile cele zadarnice ale veacului de acum. Izbăveşte Doamne, de o nelegiuire ca aceasta, sufletele noastre!

sfânta şi marea zi de marţi

Sfânta şi marea zi de marţi ne pune înainte de pilda celor zece fecioare, ca un îndemn la priveghere continuă. să fim atenţi la viaţa noastră spirituală. Ca o mângâiere de azi avem din nou instalaţie electrică.

Saptamana Patimilor

Dragi crestini, Mai sunt 6 zile pana la Sarbatoarea Invierii. Ne intrebam daca mai conteaza aceste zile sau deja e prea tarziu pentru a ne mai "indeletnicii" cu alte fapte duhovnicesti si sa ne concentram atentia asupra curateniei caselor si a pregatirii mesei de Pasti. Mai ales ca poporul roman a primit o mini vacanta binemeritata intre 1-6 mai si multi se pregatesc deja pentru plecarea la mare sau la munte, unde prea putin probabil ca vor petrece timpul in post, rugaciune si milostenie. Mare atentie, dragi crestini, ca nu cumva aceste cateva zile de prea mare relaxare sa se intoarca importiva noastra cu necazuri sau dureri. Va intreb - cum oare vom petrece aceasta Saptamana Mare, a Patimilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos care s-a jertfit pentru noi toti ? Ce ne mai ramane de facut in aceste cateva zile ?

Duminica Intrării Domnului în Ierusalim

" Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!" Ioan 12, 7 A trecut și duminica Floriilor, zi în care am ieșit în întâmpinarea Domnului Hristos. Am adus înaintea Lui ramurile recunoștinței, hainele pătate cu păcate, cugetele necurate pentru Ca CEL CE VINE să le spele, să le curăţească.

Amenajarea Bisericuţei

În ziua de 27.04.2013 s-a depus un efort considerabil pentru ca de Florii, Sfânta Liturghie, să se săvârșească în cele mai optime condiții. mulțumim tuturor.

Azi este pomenirea ocrotiorului Bisericii noastre Sf. Ap şi Ev Marcu

Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu a propovăduit Evanghelia lui Hristos în tot Egiptul şi în Libia. A scris Evanghelia sa după predica Sfântului Apostol Petru. Sfântul Marcu a suferit pentru Hristos, fiind închis de către păgâni, care de două ori i-au târât trupul pe străzile oraşului Alexandria. Suntem bucuroşi că se continuă lucrarile la Bisericuţă, azi lucrându-se la tavan. Rugăm pe Sfântul Evanghelist Marcu, să ne ocrotească şi să fie mijlocotor la Milostivul Dumnezeu pentru noi şi pentru lumea întreagă.

s-a furat instalaţia electrică

În noaptea de 23 spre 24 aprilie cineva fără minte a furat instalaţia electrică ce era pregătită pentru conectarea la reţeaua de electricitate atunci când şi aceasta va fi gata. E un lucru la care nu mă aşteptam, şi-L rog pe Dumnezeu să lumineze mintea acelora să nu mai fure. Ispită acum în post, asta după ce lucrurile mergeau bine.

Sfântul Gheorghe

Ziua de 23 aprilie este dedicată sfântului Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă. Credincioşilor Parohiei noastre în special,  dar tuturor celor care cu  dăruire poartă acest  nume le transmitem la mulţi şi binecuvântaţi ani! şi să fie conştienţi că purtând acest nume au şi o responsabilitate.  Azi de la ora 18 vom săvârşi în Bisericuţa  noastră Acatistul Sf.Gheorghe.  Să ne vedem cu bucurie.

Duminica a cincea a Sfântului şi Marelui Post

" Iertate sunt păcatele ei cel multe, căci mult a iubit" Luca 7, 47

Ne-am obișnuit ca în perioada Postului Mare, la Sfânta Liturghie, să se citească două pericope Evanghelice, azi,a cincea duminică, s-a citit mai întâi Evanghelia de rând de la Sfântul Marcu cap 10, 32-45;   iar apoi Evanghelia cuvioasei Maria Egipteanca de la Luca 7, 36-50. Câteva momente ne vom opri la cea de a doua care face referire la acea femeie păcătoasă care a spălat cu lacrimile ei picioarele lui Iisus apoi le-a şters cu părul capului ei.
       Asemănare dintre cele două femei ( din Evanghelie şi sfânta de azi) este mare şi constă în faptul că amândouă după ce şi-au dat seama de viaţa păcătoasă în care se aflau au venit la Cel ce are putere să ierte păcatele( prima direct, a doua la distanţă de câteva sute de ani).
      În orice om oricât de nevrednic ar fi sau câte păcate ar avea, ori cât de apropiat sau depărtat de Dumnezeu , există un mic colțișor în care strălucește Chipul lui Hristos.
      Pentru  aceștia și altora ca aceștia , există iertare Divină, deschidere, primire, îngăduință, așteptare dar mai ales iertare.
      Mare este bucuria în cer pentru un păcătos care se întoarce la cale la care a fost chemat de Dumnezeu încă din momentul conceperii, calea credinţei, calea mântuirii, iar cel întors va iubi mai mult pentru că îşi dă seama cât de mare poate fi milostivire lui Dumnezeu.
     Cine este fără de păcat?NIMENI cine are nevoie de întoarcere sau iertare?NOI TOŢI. Astăzi este ziua mâtuirii, mâine.............!!!!!!! poate e târziu.